Cuvântul Patriarhului Daniel: Mântuitorul îşi începe activitatea cu o chemare la schimbare. Aceasta înseamnă „pocăiţi-vă”[2023-01-08]de Sorin IoniţeEvanghelia Duminicii de după Botezul Domnului prezintă începutul activităţii publice a Mântuitorului în Galileea neamurilor, sau a etniilor, unde convieţuiau popoare diferite. Iisus Hristos îşi începe predica Sa, asemenea Sfântului Ioan Botezătorul, prin cuvintele „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia cerurilor”. În predica rostită duminică, Patriarhul României a explicat semnificaţia acestui îndemn. „Predicarea Evangheliei Împărăţiei cerurilor începe cu o chemare la schimbare a modului de a gândi, de a simţi, de a vieţui şi de a făptui. «Pocăiţi-vă» înseamnă în limbajul Noului Testament «schimbaţi-vă», «înnoiţi-vă modul de a vieţui»”, a spus Părintele Patriarh. Patriarhul Daniel, în Duminica după Botezul Domnului, în Paraclisul „Sf. M. Mc. Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală. Foto credit: Ziarul Lumina Botezul lacrimilor Preafericirea Sa a precizat că botezul este temelia pregătirii pentru intrarea în Împărăţia cerurilor, dar el este însoţit de pocăinţă, de schimbarea modului de a gândi prin credinţa în Iisus Hristos. Botezul nu poate fi repetat, însă pocăinţa da, prin taina spovedaniei, numită şi „botezul lacrimilor”. „O singură dată ne putem boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, dar de mii de ori înnoim pocăinţa prin regretul sau căinţa pentru păcate şi prin îndreptarea vieţii”. „Această pocăinţă este necesară atât la pregătirea pentru botez, cât şi la pregătirea pentru împărtăşirea cu Hristos”. „Uşile împărăteşti, prin care primim Sfânta şi dumnezeiasca împărtăşanie, sunt uşile Împărăţiei cerurilor. Iconostasul nu desparte biserica în două, ci aduce Împărăţia cerurilor pe pământ, arată împărăţia cea nevăzută în formă iconică, văzută, ca noi să intrăm prin Sfintele Taine în iubirea Preasfintei Treimi”. Ce este Împărăţia cerurilor Este necesar să înţelegem şi ce este Împărăţia cerurilor, a spus apoi Patriarhul Daniel şi a explicat: „Împărăţia cerurilor este comuniunea de iubire sfântă, veşnică a Preasfintei Treimi cu sfinţii îngeri şi cu toţi oamenii care de-a lungul veacurilor au crezut în Hristos şi au urmat voinţei Lui”. „Această fericire veşnică se dobândeşte însă prin curăţirea de păcate, prin creşterea în virtuţi şi mai ales în iubire milostivă şi darnică şi prin împlinirea voii lui Dumnezeu în tot ce facem. Şi această apropiere maximă a oamenilor faţă de Dumnezeu este o schimbare în viaţa oamenilor. Oamenii cei mai apropiaţi de Împărăţia cerurilor sunt sfinţii. Toţi oamenii sunt creaţi după Chipul lui Dumnezeu, dar la asemănarea cu Dumnezeu au ajuns cei care au conlucrat cu Dumnezeu, cu harul de la botez, şi-au curăţit viaţa prin pocăinţă şi au crescut în virtuţi, ca rodiri ale Duhului Sfânt în sufletul şi viaţa lor”. Cât durează pocăinţa „Adevărata pocăinţă este o lucrare pe durata întregii vieţi”, a adăugat Patriarhul Daniel amintind remarca Sfântului Antonie cel Mare care, întrebat la sfârşitul vieţii ce ar face dacă ar trăi mai mult, a spus „Aş învăţa să mă pocăiesc mai mult şi mai bine”. „El, care avea darul vederii înainte şi care s-a luptat ani mulţi cu duhurile rele, cu patimile şi a devenit un mare dascăl al întregului Egipt, a spus că dacă ar trăi mai mult s-ar pocăi mai mult”. „Deci, pocăinţa este o stare permanentă a creştinului, pentru că nimeni nu este perfect, desăvârşit, cât trăieşte în această viaţă. Cu adevărat sfânt este numai Dumnezeu şi împărtăşeşte această sfinţenie pe măsura credinţei, a iubirii şi a străduinţei fiecăruia în împlinirea voii Sale”, a subliniat Patriarhul Daniel. „De aceea, sfinţii – care sunt cu adevărat sfinţi, nu cei care cred ei înşişi despre sine că sunt sfinţi – ştiu doar că sunt păcătoşi. Numai Dumnezeu cunoaşte care este adevărata sfinţenie, şi anume, cea unită cu desăvârşită smerenie”. „Toate aparenţele de smerenie pot fi înşelătoare”, a adăugat Părintele Patriarh şi a citat în finalul predicii cuvintele Sfântului Isaac Sirul: „Smerenia nu stă nici în capul aplecat, nici în hainele ponosite, nici în vorbirea domoală, ci în smerita cugetare despre tine însuţi. Smerenia este însăşi prezenţa lui Hristos cel smerit în oameni căci această haină a luat Împăratul slavei când S-a făcut om”. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 728, Ultimul acces: 2026-10-16 01:05:35
|
Timp total: 0.04s...
[]:1